Voislova
Acest sat arhaic își are originea învăluită în negura timpului, fiind descoperită o aşezare romană construită din piatră, la vestul localităţii Voislova, unde au fost identificate urmele unei mici fortificaţii – castellum (38/47 m), aşezată pe o terasă a râului Bistra, iar lângă staţia de cale ferată este semnalată o movilă de pământ. Tot aici se află şi resturile unui burgus sau statio roman, precum și urmele unui castru roman de pământ denumit Pons Augusti. Codul LMI este CS-I-s-B-10895, distanţele faţă de principalele oraşe fiind aproximativ similare cu cele de la Zăvoi.
Localitatea Voislova apare pentru prima dată atestată documentar în anul 1397 – dar aceasta nu înseamnă că nu ar fi existat până la acea dată – ca făcând parte din Districtul Sebeșului, care grupa în secolele XIV – XV satele din depresiunea Caransebesului confirmat documentar în anul 1350 prin actul privelegiat în favoarea voievodului Lupcin din familia Mâtnicenilor. Limita nordică a acestuia se derula pe valea Bistrei, de-a lungul culmilor Munților Poiana Ruscă, într-un sector cuprins între Ciuta si Băuțar găzduia si localitățile Zăvoi, Crîjma (Măgura), Măru și Voislova.
Un document din cancelaria regală, emis în anul 1397, menționa pe Ladislau, fiul lui Petru numit „românul” din Voislova, la introducerea în stăpânirea mosiei regale Pogănis. Mosia Voislova în anul 1430, alături de Crâjma, Zăvoi si Valea Mare (Vale Bistrei) erau stăpânite în comun de Ioan fiul lui Wolkzan, George fiul lui Petru, un alt Wolkzan, fiul lui Bogdan, Petru fiul lui Stoian, Lațcu fiul lui Iuga si de Novac fiul lui Neagotă.
Un document din cancelaria regală, emis în anul 1397, menționa pe Ladislau, fiul lui Petru numit „românul” din Voislova, la introducerea în stăpânirea mosiei regale Pogănis. Mosia Voislova în anul 1430, alături de Crâjma, Zăvoi si Valea Mare (Vale Bistrei) erau stăpânite în comun de Ioan fiul lui Wolkzan, George fiul lui Petru, un alt Wolkzan, fiul lui Bogdan, Petru fiul lui Stoian, Lațcu fiul lui Iuga si de Novac fiul lui Neagotă.
De-a lungul vremii, localitatea Voislova a avut diverse denumiri: Woyzlawa (1430), Whezyowa (1544), Veizlova (1580), Voizlova (1603), Voiszlova (1690-1700), Vaiszlova (1829), Voislova (1840) şi Szernybalázsd (1913).
Biserica Ortodoxă din Voislova, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir, a fost construită la începutul secolului XIX, fiind renovată din temelie în anul 1926. Cu ocazia hramului bisericii are loc RUGA care se sărbătorește de obicei la Căminul cultural Voislova.