Faună și vegetație
Fauna
Amintind de faună, putem spune că padurile montane adăpostesc o lume foarte variată de animale, vertebrate (broaște, salamandre, șerpi-vipere) și nevertebrate (fluturi, albine, urechelnițe, ploșnite de pădure, melci, diferite muște), rozătoare (veverițe, șoareci de pădure, lilieci, arici, cârtițe), păsări (ciocănitoarea pestriță, mierla gulerată, ciocănitoarea cu trei degete, cocoșul de munte, cucuveaua de brădet), mamifere (urși, cerbi, pisică sălbatică, mistreți, jderi, râși, vidre, capre negre, vulpi, lupi, iepuri, pârș mare, pârși cu coadă stufoasă, pârși de alun, șoareci scurmători). Până în anul 2019, ambițiile fiind de a repopula această zonă cu zimbri în libertate.
Jderul
Se întâlnesc două specii de jder : jderul de copac (Martes martes) și jderul de piatră (Martes foina). În timp ce jderul de copac este un locuitor al pădurilor de mare întindere cum sunt cele din Parcul Național Retezat – Godeanu, până la limita superioara a vegetației forestiere, jderul de piatră s-a adaptat mai bine prezenței umane, fiind intâlnit și în preajma localităților, unde își împarte teritoriul cu dihorul.
Viezurele
Viezurele este legat de pădure și tufărișurile unde își ascunde vizuina. Preferă pădurile de deal unde resursele de hrană sunt mai mari, dar nici pădurile de munte nu sunt lipsite de prezența lui.
Pisica sălbatică
Este o specie de felină, protejată în România, înrudită cu râsul și cu pisica domestica.
Ursul Brun
Este necontestat regele padurilor europene si cel mai mare carnivor al zonei. Ursul brun stapâneste zonele naturale de deal si de munte
Capra neagră
Este una din podoabele Munților Carpați, incluziv a zonei Muntele Mic – Țarcu – Godeanu , fiind foarte rar întâlnită la înălțimi mai mici de 1800 m. Este declarată „Monument al naturii ” și este ocrotită de lege.
Lupul
Deși zona de viață a lupilor s-a delimitat de vecinatatea așezărilor umane, lupul rămâne unul din carnivorele ăreprezentive ale Munților Carpați. Lupii vânează în haită și nu se dau în laturi, în iernile mai grele, să atace și stânele de oi.
Vipera
În Munții Carpați există mai multe specii de vipere, cea mai veninoasă dintre acestea fiind viperă cu corn. O întâlnim în mod special în Munții Retezat , Munții Coziei și Munții Banatului.
Insecte
Dintre insecte putem semnala în mod special o specie de scorpion de talie mică întâlnit în Munții Banatului și Munții Coziei.
Păsări şi peşti
Dintre păsări apar aici cocoșul de munte, găinușa de alun, acvila regală și corbul, iar în apele reci de munte se găsesc pești ca păstrăvul, cleanul și mreana. În lacul Poiana Mărului viețuiește carasul, păstravul, cleanul, obletele şi știuca.
Vegetația
Organizația Greenpeace a descoperit că în vestul Carpaților Meridionali, se găsește una din ultimele păduri intacte de pe planetă și ultima din Europa. Acest peisaj forestier cuprinde cea mai mare parte a Parcului National Retezat, suprafețe din Parcul National Domogled-Valea Cernei și din Geoparcul Dinozaurilor Hațeg, dar si suprafețe din apropiere, precum zona de pe valea Bistrei. Zon munâilor Țarcu fiind arie protejată “Natura 2000”, în timp ce anumite specii endemice printre care și Pinul Negru de Banat, fac parte din acest program. În întocmirea acestei hărți a ultimelor păduri virgine din lume, Greenpeace împreună cu Centrul de Conservare a Biodiversității din Rusia, Uniunea Internațională Socio-Ecologică și Liga Naturii din Finlanda, au luat în calcul doar zone forestiere intacte mai mari de 500 km pătrați, dar în Romania se gasesc mai multe astfel de păduri virgine, după cum spunea și Gabriel Paun, coordonator campanii Greanpeace: “Peisajul forestier intact din Carpații românești reprezintă adăpostul unui numar semnificativ de păduri virgine și de specii de floră și faună endemice, rare sau amenințate, și trebuie protejat imediat prin lege de activitățile umane cu impact negativ”.
Pădurea dominantă din zona Muntele Mic –Țarcu – Godeanu este cea de molid și fag, care urcă până la 1200 metri altitudine.
Coniferele cuprinzând bradul, molidul, pinul, pinul negru de Banat şi, pe alocuri, zada, urcă până la limita superioară a pădurii. În anumite văi reci şi umbrite, se produc inversări între subetajele de vegetaţie, esenţele termofile urcând pe înălţimi însorite, iar esenţele de climă rece coborând pe văile umbrite.
Zona alpină corespunde teritoriilor ce au altitudini de peste 1700-1800 metri şi este structurat în două subetaje: etajul alpin inferior (subalpin), cuprins între 1700-1800 metri şi 2000-2200 metri, reprezentat printr-o vegetaţie arbustivă, formată din tufărişuri dense de jneapăn şi ienupăr, şi etajul alpin superior, desfăşurat la altitudini care depăşesc 2000-2200 metri, unde vegetaţia naturală este aceea de pajişte alpină.
Condiţiile restrictive din acest etaj s-au impus şi în ceea ce priveşte fauna, acesta fiind domeniul caprei negre şi a acvilei de munte, iar în apele limpezi şi bine oxigenate (inclusiv unele dintre lacurile glaciare) este prezent păstrăvul.
Bujorul de munte sau smârdar
La sfârșit de primavăra bujorul formează adevarate covoare roșii. Uneori bujorul de munte ofera si surprize de proportii: cupele sale minunat filigramate si la fel de frumos mirositoare sunt de culoare alba.
Floarea de colț
Gingașă și uluitoare prin alcătuire, îți umple sufletul de frumusete. Căutată pentru frumusețea sa, aceasta a fost declarată monument al naturii ți în consecință este ocrotită prin lege. Întâlnită altadată și în locuri mai domoale, astăzi s-a refugiat spre culmi, în cotloanele munților calcaroși, colți de stâncă sau prin jgeaburi inaccesibile. Se întâlnește cel mai adesea cu caprele negre și urșii care parcă știu că este
Angelica
Plantă erbacee aromatică, a cărei rădăcină se folosește în farmaceutică și este protejată prin lege. În tradiţia populară românească, Angelica este o plantă cu puteri magice. Încă din timpul Renaşterii, medicii numeau Angelica „Rădăcina Sfântului Spirit”, datorită puterii ei tămăduitoare în tratamentul celor mai grave boli şi în cazul epidemiilor.
Compoziţia chimică complexă a plantei Angelica archangelica (iarba îngerilor, antonică şi buciniş, cum i se spune în popor) explică multiplele proprietăţi terapeutice, eficiente în tratamentul afecţiunilor interne grave.
Papucul doamnei
Orhidee cu flori mai modeste, totuși frumoase și foarte rare printre plantele din țara noastră, există pe turba Șucu. Florile lor sunt de culoare roșu-sângeriu, având un pintene ce le face să semene cu un papuc și de aceea noi le numim „papucul doamnei”, fiind o plantă ocrotită prin lege pentru a nu fi distrusă de nesocotința celor care o culeg.
Cea mai „vânată” orhidee europeana este fără îndoială Cypripedium calceolus – Papucul Doamnei. Însași numele ne dă de știre că avem de-a face cu o legendă… Este o legendă care a fost preluată de multe popoare, asociind forma spectaculoasă a florii cu un papuc, al Zeiței Venus, al Fecioarei Maria, al unei domnișoare, care toate, furate de dragoste, dar trezite la timp, au fugit din fața ispitei, pierzându-și condurul în iarbă.
Alte specii de flori întâlnite în Munții Carpați:
Brandușa, Poroinicul, Păstița, Ghiocelul, Floarea Paștilor, Crucea voinicului, Hododendronul alb, Podbalul, Laleaua pestriță (subspecia montana), Lumânărica pământului, Albastrele, Papucul doamnei, Sângele voinicului, Omagul, Coada șoricelului, Laptele stâncii, Căldarușa, Spiculețul, Clopoțeii, Flămanzica, Vârtejul pământului, Sor cu frate, Cimbrișor, Gălbenele de munte .