Despre Poiana Mărului
Localitatea Poiana Mărului este atestatǎ în 1632 sub denumirea Poinamarul, iar apoi: Poiana Marullia (1640), Pojana (1829), Poiana Mǎrului şi Pojánamőrul (1909). S-a format prin mutarea unor locuitori din Mǎru în zona unei poiene cu fâneţe bogate, numitǎ de altfel Poiana Mǎrului.
Interesul pentru zona din jurul localității Poiana Mărului s-a manifestat de pe vremea dacilor, găsindu-se aici numeroase vestigii, dintre care cel mai important este un altar păgân la altitudinea de 1200 m pe versantul nordic al masivului Muntele Mic. Denumită de localnici „Pietrele Scorile”, zona pare a fi fost locul de vânătoare preferat de daci.
Poiana Mărului, o staţiune situată în inima munţilor Ţarcu, la 500 de metri altitudine şi aflată într-o continuă dezvoltare. Odată ajunşi aici veţi simţi cum întineriţi. Turismul pentru sănătate este la el acasă, datorită aerului puternic ozonat, unic în Europa. Dacă în toată lumea se folosesc aparate şi tratamente costisitoare pentru obţinerea ozonului, în Poiana Mărului ozonul se găseşte în mod natural. În Poiana Mărului a existat odată și un sanatoriu TBC.
Odată cu înfiinţarea oţelăriei în oraşul Oţelu Roşu (fost Ferdinand), în anul 1880, în zonă au fost colonizaţi şi atraşi spre acest oraş un număr important de muncitori. Poiana Mărului a devenit un centru de exploatare forestieră, dar şi o zonă de recreare, aşa cum o demonstrează fostele trenuri forestiere, la care se ataşau vagoane pentru călători.
Linia forestieră Zăvoi – Poiana Mărului a fost construită în 1907, iar din 1937 a circulat un automotor cu remorcă (asemănător cu un tramvai).
Dezvoltarea zonei Poiana Mărului a început odată cu Ordonanţa de Guvern dată în 1936, cu privire la înfiinţarea celor două staţiuni, Muntele Mic şi Poiana Mărului. Primele spaţii de cazare au fost Vila „Aca de Barbu”, aparţinând unei familii italiene şi Vila Bistra, construită de timişoreni, în aceeaşi perioadă când pe Muntele Mic au început primele construcţii. Pe vremuri, aici a existat şi un sanatoriu al bolnavilor de tuberculoză.
„Staţiunea climaterică Poiana Mărului”, aşa cum a fost numită după cel de-al II-lea Război Mondial, cu noi posibilităţi de extindere odată cu finalizarea lucrărilor hidrotehnice de pe Bistra Mărului, a cunoscut o dezvoltare maximă odată cu construirea şi darea în folosinţă a hotelului „Scorilo”. Hotelul a funcţionat din anul 1977 până în 1997. A avut aceeaşi soartă ca şi hotelul Sebeş de pe Muntele Mic. Are o capacitate maximă de 412 locuri de cazare în 72 de camere.
Tatăl lui Decebal, Sorilo
Pe traseul turistic Muntele Mic – Poiana Mărului, pe valea Scorilo, legenda spune că ar fi îngropat acolo regele dac Scorilo, tatăl lui Decebal (la Sarmizegetusa s-a descoperit celebra inscripţie „Decebalus per Scorilo”).
Ciobanii mai în vârstă, spun că, în stânca lui Scorilo, cu un perete drept, se găseşte, undeva în centru, la o distanţă de 40 m de la poale şi 40 m de la culme, o peşteră unde este ascunsă o comoară. Locul ar fi marcat de prima rază de soare ce-şi trimite lumina peste creasta numită Buza Nedeii şi cade pe mijlocul peretelui, la răsăritul soarelui, în ziua de 21 iunie, ziua solstiţiului de vară. În urma descoperirilor de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, s-a dovedit că a existat un rege dac cu numele Scorilo, iar numele lui parea că s-a păstrat în zonă fără a fi schimbat.
Barajul Poiana Mărului
Un moment important în dezvoltarea turistică a staţiunii a fost începerea barajului de anrocamente Măru. Actualmente acumularea de apă existentă reprezintă o atracţie a staţiunii. 
Depunerile în baraj au început în anul 1984 şi s-au terminat în anul 1992, când s-a ajuns la înălţimea de 125 m
Odată cu această construcţie s-a modificat şi drumul de acces în staţiune, amenajându-se un nou drum care trece pe deasupra barajului şi continuă pe malul sud-vestic al lacului, vechiul drum fiind actualmente inundat.
Mânăstirea Poiana Mărului
În anul 2002 au fost finalizate lucrările de construire a unui schit la Poiana Mărului, ce poartă hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, ahitectura bisericii fiind în stil bizantin.
Din anul 2007 aici viețuiește o comunitate de maici, iar, printre activităţile administrative, călugăriţele se îndeletnicesc şi cu confecţionarea de veşminte preoţeşti.
Ansamblul de relief cu climă, floră, faună, a favorizat apariţia staţiunii Poiana Mărului, situată într-un decor deosebit de pitoresc, dominat de păduri de conifere şi foioase, răspândite între Muntele Mic, Nedeia şi Vârful Pietrii. Din staţiune se oferă o perspectivă mai îndepărtată a munţilor Retezat şi Ţarcu
De aici pleacă mai multe trasee montane: prin Şaua Iepii (1727 m), între Masivul Bloju şi Baicu, spre Gura Apei, unde se află un mare lac de acumulare pentru hidrocentrala Râu de Mori; prin Valea Şucului, spre culmile Cuntu şi Ţarcu; pe valea pârâului Scorilo, spre Muntele Mic; de la păstrăvărie, pe Culmea Nedeii, spre Vârful Nedeii.
Relaxare și sport
Staţiunea Poiana Mărului a devenit în ultimii ani şi raiul iubitorilor turismului de aventură. Pe apele repezi ale râului Bistra Mărului se poate face rafting şi canioning. Valurile puternice, pietroaie uriaşe sau cascade, sunt câteva dintre obstacolele cărora trebuie să le facă faţă cei care îndrăznesc să se urce în barcă şi să pornească la vale prin apa învolburată, rece ca gheaţa. Lacul de acumulare Poiana Mărului este locul potrivit pentru plajă, înot şi sporturi acvatice, plimbări cu barca sau pescuit. Pescarii trebuie să ştie însă că permisul nu le este de folos şi dacă doresc să petreacă o zi pe malul lacului cu undiţa în mână şi să-şi încerce norocul, trebuie să plătească o taxă de 25 de lei. Se pot prinde numeroase specii de peşti: caras, păstrav, clean şi oblete.
De altfel, întreaga zonă a devenit în ultimii ani un punct de atracţie pentru împătimiţii sporturilor cu motor, aici desfăşurându-se întreceri inedite printre care amintim Regiment 13.
