Stațiune de schi, propice pentru practicarea sporturilor de iarnă.
Stațiunea montană Muntele Mic este situată la poalele versantului sudic al Munților Țarcu, la o altitudine de 1525 m, în judetul Caraș-Severin. La Muntele Mic se poate ajunge de la Caransebeş, prin Zerveşti, Turnu-Ruieni şi Borlova, până la Valea Craiu (altitudine 773 m), de unde există o linie cu telescaun către staţiunea Muntele Mic, aflată la altitudinea de 1.525 de metri. Cu o lungime de 3,5 kilometri şi o diferenţă de nivel de 799 metri, este cel mai lung traseu de acest tip din ţară. Există şi un drum asfaltat, de 13 kilometri, care poate fi străbătut în ultima perioadă și iarna, acesta fiind bine dezăpezit în iernile mai ușoare. Ascensiunea spre staţiune e relativ uşoară iar priveliştea panoramică oferită iubitorilor peisaje alpine stâncoase, cu numeroasele lacuri glaciare în văi. Locația este deosebit de pitorească, această zonă fiind recunoscută ca una dintre cele mai frumoase din ţară.
Înconjurată de munți, aer curat cu influențe mediteraneene ale climei, priveliști unice, o floră și o faună bogată, izvoare reci, este locul potrivit pentru a evada din existența cotidiană a fiecăruia dintre noi.
Oferta turistică Începând cu anii ’60 s-au construit noi hoteluri, s-a dat în folosinţă teleschiul iar mai târziu telescaunul care face legătura cu Valea Craiu dar în prezent posibilităţi de cazare există doar la cabane şi pensiuni private.
Muntele Mic este o staţiune atractivă din punct de vedere turistic mai ales iarna, când pantele muntelui se transformă în pârtii de schi cu diferite grade de dificultate. Zăpada are aici o grosime medie de un metru iar anotimpul rece durează uneori din noiembrie până în mai. În împrejurimi se pot organiza partide de vânătoare şi pescuit, competiţii şi evenimente pentru amatorii de sporturi cu motor pe teren accidentat iar iubitorii de alpinism şi de zboruri cu parapanta pot găsi câteva locuri potrivite pentru ascensiuni şi zboruri line. De la Muntele Mic pornesc câteva trasee montane de trei-patru ore spre obiectivele turistice mai apropiate: Ţarcu şi Căleanu, Cuntu sau Poiana Mărului.
Sezonul alb durează de regulă 150 de zile pe an, din decembrie până în aprilie.
Accesul auto se face pe soseaua Caransebes-Borlova (30 km) și apoi cu telescaunul. O alta cale de acces, însă mai anevoioasă este accesul cu autovehicole de teren dinspre Poiana Mărului – valea Scorillo – Șaua Iepii – Muntele Mic.
Vara adăpostește numeroase turme de oi si pot fi contemplate panorame largi asupra Caransebesului și câmpii de vest.
Muntele Mic are ca scop : odihna, relaxarea, buna dispoziție, sporirea activității fizice.
Muntele Mic implică : cercetare, explorare, aventură, istorie, legende, rugaciune.
Iarna Muntele Mic este una din stațiunile privilegiate din țară, deoarece zăpada ține chiar și 180 de zile pe an. Temperaturile scăzute înregistrate iarna fac posibilă practicarea sporturilor de iarnă din luna noiembrie până în luna mai. Grosimea stratului de zăpadă are în medie un metru.
Vara adăpostește numeroase turme de oi si pot fi contemplate panorame largi asupra Caransebesului și câmpii de vest.
Crucea albă de pe Muntele Mic
Crucea văzută din cupola catedralei timişorene
În vara anului 1936, la cota de 1670 de metri, a fost inaugurată Crucea de pe Muntele Mic, monument închinat eroilor bănăţeni din zona de graniţă care au luptat în războiul pentru reîntregire, ridicat tot de municipalitatea timişoreană. Realizată din opt tulpini de brad donate de Comunitate de Avere, crucea avea o înălţime de 25 de metri şi era iluminată în timpul nopţii de patru reflectoare. După construirea catedralei timişorene, se spune că în nopţile senine crucea putea fi văzută din cupola acesteia.
Vechiul monument a fost înlocuit în 2004 de o nouă cruce cu structură metalică, aproape la fel de înaltă ca cea de pe Caraiman şi iluminată feeric în timpul nopţii cu ajutorul unui sistem propriu de producere a energiei electrice.
Schitul de pe Muntele Mic
Primăria mai construise aici o bisericuţă de lemn ridicată în stilul celor din Maramureş şi schitul Sf. Prooroc Ilie, sfinţite la 1 mai 1940 de Vasile Lăzărescu, pe atunci episcop al Caransebeşului. Catapeteasma bisericii, din lemn de stejar, a fost sculptată de artistul timişorean Ştefan Gajo, cel care a sculptat şi mobilierul de lemn din interiorul catedralei mitropolitane timişorene. Viaţa monahală de pe Muntele Mic a fost interzisă în anii comunismului, fiind reluată abia după 1991. De câţiva ani a devenit o tradiţie ca Episcopia Caransebeşului, în administrarea cărora se află acum biserica şi crucea, să organizeze în 14 septembrie, de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, un pelerinaj la crucea de pe munte, pentru cinstirea memoriei eroilor bănăţeni. Pelerinaje au loc şi în 20 iulie, de sărbătoarea Sfântului Ilie. Mai multe informații despre schitul de pe Muntele mic puteți citi aici
Turnu Ruieni – Turnul lui Ovidiu
A fost turn de observare, alarmare și luptă medieval, construit pe același loc unde exista un turn roman.
Din istoria militară a Evului Mediu știm că pe căile strategice de comunicație se contruiau, la fiecare jumătate de oră de mers, turnuri de observare și semnalizare. Pentru o rezistență sporită, în punctele dominante din teren aceste turnuri erau construite din piatră sau cărămidă (Mehadia, Bocșa, Ciacova, Vârșeț).
Turnul de la Ruieni este una dintre cele minim 7 locații cu legende despre moartea sau traseul spre locul de exil al lui Ovidiu. Realitatea pare să fie puțin diferită, iar cea mai plauzibilă teorie ar fi că numele turnului nu e legată de traseul lui Ovidiu, și nici de moarte lui, ci de o posibilă greșeală de scriere a numelui orașului Tomis în limba maghiară (Tomisvár/Tomiswar – Tomis, adică Constanța de azi; Temeswar – Timișoara). Adevăratul loc de sfârșit al geniului antic este Tomis (Constanța).
Pe dealul Turnului, la numai doi kilometri de Turnu Ruieni şi aproximativ zece kilometri de Caransebeş, se poate observa ruina unei cetăţi învăluite de mister din care a supravieţuit luptei cu timpul doar un turn impozant.
Acest turn a dat şi numele celei mai apropiate localităţi, Turnu Ruieni, pe care o păzeşte cu credinţă de sute de ani. Acest sat străvechi, situat în inima Banatului Montan, este păstrătorul unor tradiţii populare datând din vremuri de mult apuse.
Aici sus, la Turn, peisajul este superb, mai ales la asfinţitul sau răsăritul soarelui. Locul oferă o privelişte deosebită asupra întregii zone a Caransebeşului şi câmpiei dimprejur, iar în ceas de seară lacul de acumulare reflectă lumina soarelui direct spre cei care au preferat să întâmpine umbrele nopţii prin aceste locuri.
În drum spre sau dinspre Muntele Mic, orice iubitor de natură şi frumos merită să-şi acorde un mic răsfăţ, admirând panorama fantastică ce se deschide larg ochilor, în schimbul unui mic efort datorat urcuşului până în vârful dealului.
La Blide
Un monument preistoric – sau poate antic – unic în România este cel din punctul „La Blide” (în apropiere de “Pietrele lui Scorilo” în zona Muntele Mic) şi se prezintă sub forma unei lespezi din şist pe care au fost realizate prin polişare trei semisfere de forma unor “blide” de dimensiuni diferite. Astfel de monumente pe înălţimi – care se pare că aveau rol de altar unde se practicau jertfe şi libaţii pentru diverse zeităţi – mai sunt întâlnite doar în Austria în Tirolul de Sud.