Moara de apă din Măru
La poalele Muntelui Mic, pe valea Bistrei, în localitatea Măru îşi trăieşte veacurile pe ritmuri mai puţin obişnuite: scrâşniturile pietrelor de moară în vuietul de bas al râului prăvălit pe trepte. Nu vezi și nu auzi nimic dacă ţii drumul asfaltat; dacă te opreși în Măru și te abaţi puţin spre şuvoiul năvalnic vei da de căsuţa din lemn priponită de mal, muzica mori de apă îţi va suna ca un cântec de seară, odihnitor, familiar. În Măru este singura moară de apă din zonă, măcinatul grăunţelor este o datină străveche fiind moștenită și păstrată cu sfințenie de unul dintre localnici. Obiceiul de a-și măcina cerealele în construcții de lemn cu instalații speciale pare să dăinuie de dinainte de secolul al XX-lea. Componentele mecenismelor unei mori de apă sunt coșul, postăvița, găletușa, piatra rotitoare, piatra stătătoare, mâșnicul sau șocotul
Văioaga – Vâltoarea de la Măru – spălarea rufelor la râu
Iscusința inovatoare a țăranului a dus la folosirea forței apei în ajutorul său, pentru a spăla țesăturile mai mari, lâna, covoarele, în vâltorile amplasate pe cursurile de apă de munte, repezi precum este Bistra. Vâltori asemănătoare se găsesc în Maramureș la Mara și Cosău, dar și lângă Baia