Denumirea sitului Natura 2000 : ROSCI0126 Munţii ŢARCU
Importanţa ariei pentru biodiversitate
Munţii Ţarcu formează o zonă compactă practic nealterată şi fără aşezări umane, cu excepţia Poienii Mărului şi a complexului turistic Muntele Mic. Masivul concentrează un complex de ecosisteme preponderent naturale (81 %), cu o diversitate remarcabilă şi cu o abundenţă locală de 25-78 ori mai mare faţă de media la nivel naţional.
Din fondul forestier, peste 10.016 ha sunt păduri virgine şi cvasivirgine – 29 % din aria împădurita și 1/6 din aria întregului masiv. Munții Țarcu constituie un areal prioritar pentru conservarea biodiversităţii carpatine cu o înaltă valoare a acesteia. Ei concentrează 6 tipuri de ecosisteme naturale, respectiv de pădure, de pajişte, saxicol, acvatic, riparian şi cavernicol.
Zona de rezervaţii forestiere naturale potenţiale ocupă 9.750 ha și e reprezentată prin:
- 4, respectiv 14 %, din cele 28 habitate naturale forestiere protejate de legislaţia română şi comunitară, dispuse în 5, respectiv 45 % din cele 11 etaje fitoclimatice ale României;
- 26 (12 %) din cele 212 tipuri de staţiune forestieră identificate în ţară
- 6 (12 %) din cele 50 formaţii forestiere, cu 30 (10 %) din cele 306 tipuri de pădure, la care se adaugă alte 7 tipuri (522 ha) nemenţionate în literatură.
O cincime, respectiv aproape 2.000 ha din suprafaţa pădurilor virgine relictare sunt constituite din arborete plurietajate cu „vârste medii” între 165 şi 185 ani, astăzi extrem de rare în ţară şi în Europa, care polarizează cea mai mare biodiversitate terestră.
Teritoriul adăposteşte populaţii durabile de specii animale şi vegetale a căror conservare necesită, conform legii, desemnarea ariilor speciale de conservare, a ariilor de protecţie specială avifaunistică şi regimul de arie specială de conservare (SCA).
Descrierea ştiinţifică a sitului: relief, climă, condiţii hidro-geografice
Aria sitului are relief alpin, întinzându-se în principal pe golul alpin al masivului Ţarcu – Muntele Mic şi pădurile învecinate. Mai precis, situl se întinde între 22°25’ şi 23°37’ longitudine estică şi între 45°12’ şi 45°28’ latitudine nordică, şi acoperă 58.840 ha. Aria se situează în regiunea biogeografică alpină, între 400 şi 2.190 m altitudine.
Masivul Ţarcu se încadrează perfect în etajul climatic montan aspru şi umed. Geomorfologic vorbind , pe acest areal se întâlnesc tipuri de relief glaciar, periglaciar, structural, fluvial şi antropic.
Insolaţia are valori ridicate în zilele senine datorită transparenței mari a aerului.
Temperaturile medii multianuale sunt de -0,5˚C la Staţia Ţarcu (2190 m) şi de 7,5˚C la Staţia Cuntu (1450 m).
Rețeaua hidrogrografică complexă este dirijată de substratul geologic, iar din punct de vedere hidrologic un rol important îl au factorii climatici, orografici și biotici.
Vegetația concentrează şase etaje fitoclimatice (alpin, subalpin, montan de molidete, montan de amestecuri, montan-premontan de fag, gorunete).
Fondul forestier cuprinde 40.423 ha (68 % din arie), pajistile dețin 18.465 ha (31%) iar stâncăriile şi lacurile de acumulare 522 ha (1 %).
Accesul vehiculelor m
Din 2007 arealul Munţilor Ţarcu beneficiază de regim de protectie fiind declaraţi Sit Natura 2000 conform Directivei Habitate 92/43 a Comisiei Europene, transpusă în legislaţia naţională prin OUG 57/2007 şi Legea 49/2011.
Accesul vehiculelor motorizate este interzis în afara drumurilor publice.
Harta sitului poate fi vizualizată aici.
Harta zonei Muntele Mic – Retezat – Godeanu poate fi accesată aici (harta este o fotografie realizată hărții de pe peretele Mănăstirii Poiana Mărului).
Recunoaştere conform legislaţiei comunitare/naţionale:
- Sit de importanta comunitară Natura 2000 (cf. OM 776/2007)
- Arie naturală protejată / arie specială de conservare (regim provizoriu, cf. OM 776/2007)
Principalele comune (cu procentajul din suprafaţa care se află în sit) sunt: Armeniş (34%), Bolvaşnita (63%), Slatina Timiş (25%), Teregova (43%), Turnu Ruieni (40%), Zăvoi (60%). În interiorul sitului se află şi asezarea/staţiunea Poiana Mărului şi complexul turistic Muntele Mic.
Golul alpin aproape în totalitate este folosit pentru păşunat iar pădurile aparţin ocoalelor silvice locale.